Vino..., dorule !

Vino..., dorule !

Vino, dorule, pe ape,
Pe câmpii, cu iarba grasă,
Vino, dorule, aproape,
Să oftăm, după aleasă.

Și-apoi, dorule, te du,
Sus la munte, știi tu, unde,
Și de-acolo, îmi adu,
Dragostea, ce mi s-ascunde.

De-i găsi-o, în poiană,
La izvorul, dintre brazi,
Du-i de-aici, o sânziană,
Semn, c-o mai iubesc și azi.

Dar, de-o vezi că plânge-amar,
Și nu poate, să vorbească,
Dă-i tu, dorule sprințar,
Inima-mi s-o ogoiască.

Spunei că, pe dealul morii,
Sfătui-vom, pe-ndelete,
Și..., pe când pleacă cocorii,
Lămâiță-i prind, în plete !