Să scriu..., de noaptea unor stele,
Ce cad, în visurile mele?
Să scriu..., de trecătoare zile,
Eterne-n gânduri de copile?
Acestea toate, le-au scris, toți,
De la bunici, pân' la nepoți!
Să scriu..., că viața, mi-a fost fadă,...
Poezie de Constantin Obadă despre amarVino.., dorule, pe ape,
Pe câmpii, cu iarba grasă,
Vino..., dorule, aproape,
Să oftăm, după aleasă.
Și-apoi, dorule, te dau,
Sus, la munte..., știi tu unde,
Și de-acolo îmi adu,
Dragostea ce mi s-ascunde.
De-i găsi-o în...
Poezie de Constantin Obadă despre amarVino, dorule, pe ape,
Pe câmpii, cu iarba grasă,
Vino, dorule, aproape,
Să oftăm, după aleasă.
Și-apoi, dorule, te du,
Sus la munte, știi tu, unde,
Și de-acolo, îmi adu,
Dragostea, ce mi s-ascunde.
De-i găsi-o, în poiană,...
Poezie de Constantin Obadă despre amarCu dulce grai, în ritm sprințar,
Alin, necazuri și amar,
Seninul faptelor, mereu,
Îl strâng din tulbur heleșteu.
Iubiri mărunte risipesc,
Și grabnic, alte încropesc,
Din car de minte, potrivit,
Cânt vers, în taină licărit....
Poezie de Constantin Obadă despre amarNu-i năzuință mai de preț,
Ca versul, tânăr și isteț,
Șfichiuitor, duios, stelar,
Etern, frumos, gonind amar.
El, gâde-i, care toarnă darnic,
Otravă, insului fățarnic,
Viteaz, izbind în nerozie,
Cu paloș greu, de poezie....
Poezie de Constantin Obadă despre amarGolașe ramuri, plâng amarul,
Podoabelor, în veci, furate,
Cum plâng, icoane triste, varul,
Cupolelor..., decolorate.
Duioase ramuri, rebegite,
Mai resemnate, plâng durerii,
Când, prin artere, prelungite,
Dospesc, podoabe, primăverii.
Poezie de Constantin Obadă despre amarCurbatul drum urcă la deal,
Spre liniștea eternă,
Ca apa clară într-un val,
Ca vântul în lucernă!
Pe margini plopii parcă plâng,
O jale abisală,
Și mii de păsărele-n crâng,
Scot triluri cu sfială!
Un dor de mine s-a desprins,...
Poezie de Constantin Obadă despre amarDe mult sunt mort, printre cei vii,
De ani, pe umeri duc, calvarul,
Nu mai suport..., copilării,
Când zilnic, sorb încet, amarul!
Tiranii existenței,
Durerii scapă amnare,
O..., tu, stăpân al Providenței,
Dă-mi mai curând, să...
Poezie de Constantin Obadă despre amarÎn mine, zac, planete moarte,
Și alte..., care se desprind,
În mine, sac, porniri deșarte,
Și alte..., care, lumii prind!
Din spasmul, unor, largi ecouri,
Eu..., sorb, eternul lor amar,
Dar, tulbur, ca un soi de nouri,
Renasc...,...
Poezie de Constantin Obadă despre amarUn suflet trist și solitar,
O tremurare, în amar,
Răceala unui mitic Zeu,
Comori de artă curcubeu,
Acestea toate, simt și eu.
Iubiri mărunte și iubit,
Un car, de minte răvășit,
Cinstire fără bogăție.
Norocul, goală sărăcie,...
Poezie de Constantin Obadă despre amarCu grai bătut în ritm sprințar,
Alung necazuri și amar,
Seninul faptelor mereu,
Îl strâng în brâu de curcubeu,
Iubiri mărunte risipesc,
Când grabnic alte încropesc,
Din car de minte potrivit,
Cânt vers, în taină licărit....
Poezie de Constantin Obadă despre amarHai să cântăm tovarăși, acum în plină iarnă,
Când anul 65, mai stă încă pe prag,
O zi măreață-n care hidoasa monarhie,
Strivită pe veci, căzu sub roșu steag.
Stătea un rege gângav, pe tron ca un păianjen,
Și-n plasa-i veninoasă, ținea...
Poezie de Constantin Obadă despre amarTinerețea-i zbor și vis,
În zenitul devenirii,
Căci ea-ngroapă în abis,
Ce-i supus îmbătrânirii.
Cine mai putea să strângă,
Haosul, după creații?
Cin' să cânte și să plângă,
Morții noștri și-altor nații?
Decât ea, naiva...
Poezie de Constantin Obadă despre amarCând bat tristeți mărunte-n poartă,
Chemării lor eu nu răspund,
Cu cât iubirea-i mai curată,
Cu-atât în suflet mi-o ascund.
Când dureri jucau în casă,
Și chemau cu glas amar,
Chiar și maica mea duioasă,
Îmi șoptea să gem mai rar....
Poezie de Constantin Obadă despre amarFereastre stau deschise către astre,
O minte clară trage infinituri,
Pe sfoara vremii cu luciri albastre,
Când cearcă necuprins cu alte mituri.
În sticla lor reflectă luna,
Credinți țesute cu milenii,
Dezvăluind abia minciuna,...
Poezie de Constantin Obadă despre amarFereastre lumii stau deschise,
Spre veșnic țărmuri rotitoare,
Cum o poiană de narcise,
Ne-ncântă ochii a mirare.
Din sticla lor reflectă luna,
Dorinți țesute cu milenii,
Dezvăluind acum minciuna,
Care-a vrăjit toți pământenii....
Poezie de Constantin Obadă despre amarDâra mea încet străbate,
Nor albit albastrul zării,
Nu-i bine-n singurătate,
Chiar de ești luceafăr mării.
Valuri oricât sunt de valuri,
Legături au în afunduri,
Chiar când leneșe bat maluri,
Nu-s decât furtuni pe gânduri....
Poezie de Constantin Obadă despre amarFereastre lumii stau deschise,
Spre veșnicei străbătătoare,
Cum o poiană de narcise,
Ne-ncântă ochi cu ochi de floare.
În sticla lor reflectă luna,
Credinți țesute cu milenii,
Dezvăluind abia minciuna,
Care-a ispitit toți...
Poezie de Constantin Obadă despre amarTristeți mărunte bat în poartă,
Chemării lor eu nu răspund,
Iubirea mea e doar curată,
Și nu-i nevoie s-o ascund.
Când dureri jucau în casă,
Și chemau cu glas amar,
Chiar și maica mea duioasă,
Îmi șoptea să gem mai rar.
Când...
Poezie de Constantin Obadă despre amarCând tristeți băteau în poartă,
Și chemau să le răspund,
Chiar iubirea mea curată,
Îmi șoptea să le ascund.
Când dureri jucau în casă,
Și chemau cu glas amar,
Chiar și maica mea duioasă,
Îmi șoptea să gem mai rar.
Când...
Poezie de Constantin Obadă despre amar
