Spre liniștea eternă,
Ca apa clară într-un val,
Ca vântul în lucernă!
Pe margini plopii parcă plâng,
O jale abisală,
Și mii de păsărele-n crâng,
Scot triluri cu sfială!
Un dor de mine s-a desprins,
Din struni care vibrează,
Pe când îl văd cum stă întins,
Știu cine îl urmează!
Amarul stăruie acum,
Albind duioase chipuri,
Și-n toate florile din drum,
Cad în coroli nisipuri!
Cum triste clipe curg în vad,
Pe când îl trec cu mine,
Speranțelor naive cad,
Din cântece divine!
Dar Doamne, încă un pahar,
De soarta-mi mai oferă,
Tu dă-mi miraculosul har,
Să-l beau în altă eră!