În cimitir (La înmormântarea iubitului meu tată)
Poezie de Constantin Obadă despre Amar, Liniște, Flori, Destin, Apă, Dor, Poezie
votează acum
adaugă un comentariu
În cimitir (La înmormântarea iubitului meu tată)
Curbatul drum urcă la deal,Spre liniștea eternă,
Ca apa clară într-un val,
Ca vântul în lucernă!
Pe margini plopii parcă plâng,
O jale abisală,
Și mii de păsărele-n crâng,
Scot triluri cu sfială!
Un dor de mine s-a desprins,
Din struni care vibrează,
Pe când îl văd cum stă întins,
Știu cine îl urmează!
Amarul stăruie acum,
Albind duioase chipuri,
Și-n toate florile din drum,
Cad în coroli nisipuri!
Cum triste clipe curg în vad,
Pe când îl trec cu mine,
Speranțelor naive cad,
Din cântece divine!
Dar Doamne, încă un pahar,
De soarta-mi mai oferă,
Tu dă-mi miraculosul har,
Să-l beau în altă eră!
© copyright 100% rightwords.ro
Caiet Nr. 4 - Poezii 1970
Poezie de Constantin Obadă despre amar, liniște, flori, destin, apă, dor, poezie.
© Acest continut apartine 100% rightwords.ro
Nu există comentarii!
Rate this writing:
=