Când anul 65, mai stă încă pe prag,
O zi măreață-n care hidoasa monarhie,
Strivită pe veci, căzu sub roșu steag.
Stătea un rege gângav, pe tron ca un păianjen,
Și-n plasa-i veninoasă, ținea poporul tot,
De greul lui amarul, pe umeri era stânjen,
Și-n calea libertății înfipt netrebnic ciot!