Vino..., dorule !

Vino..., dorule !

Vino.., dorule, pe ape,
Pe câmpii, cu iarba grasă,
Vino..., dorule, aproape,
Să oftăm, după aleasă.

Și-apoi, dorule, te dau,
Sus, la munte..., știi tu unde,
Și de-acolo îmi adu,
Dragostea ce mi s-ascunde.

De-i găsi-o în poiană,
La izvorul dintre brazi,
Du-i de-aici, o sânziană,
Semn, c-o mai iubesc, și azi.

Dar, de-o vezi că plânge-amar,
Și nu poate să vorbească,
Dă-i tu, dorule sprințar,
Inima-mi, s-o ogoiască !

Spune-i că, pe dealul morii,
Sfătui-vom, pe-ndelete,
Și pe când pleacă cocorii,
Lâmâiță-i prind în plete !