Când tristeți! (II)
Poezie de Constantin Obadă despre Nevoie, Soție, Conflict, Iertare, Iubire, Amar, Acasă, Casă, Durere, Zi De Naștere
votează acum
adaugă un comentariu
Când tristeți! (II)
Tristeți mărunte bat în poartă,Chemării lor eu nu răspund,
Iubirea mea e doar curată,
Și nu-i nevoie s-o ascund.
Când dureri jucau în casă,
Și chemau cu glas amar,
Chiar și maica mea duioasă,
Îmi șoptea să gem mai rar.
Când omoruri jucau feste,
Și chemau a nenoroc,
Chiar pioasele neveste,
Îmi șopteau un alt soroc.
Când tristeți acum mă iartă,
Și chemări bat cer senin,
Chiar iubirea când mă ceartă,
Îmi șoptește pașnic, lin.
© copyright 100% rightwords.ro
Caiet - Poezii - Laborator - 1969
Data scrierii: 11 iun 1969
Poezie de Constantin Obadă despre nevoie, soție, conflict, iertare, iubire, amar, acasă, casă, durere, zi de naștere.
© Acest continut apartine 100% rightwords.ro
Nu există comentarii!
Rate this writing:
=