Răzvrătită către mâine!
Visul meu care-o alină,
E să-i coc din alge pâine!
Râuri duc în jos pâraie,
Umplând lacuri săltărețe!
Visul meu le cerne ploaie,
În câmpii când ard fânețe!
Vremea nobil-a simțirii,
Scapără iubirii stele!
Visul meu iscă iubirii,
Dulci viori topind rastele!
Bolta minții cugetată,
Joacă tainică atomii,
Visul meu e o cantată,
Care mișcă lumii pomii!
Oglindirea amintirii,
Leagă veacurile vieții,
Visul meu sporind gândirii,
Trece floarea tinereții!
Trec în pântec de femeie,
Pasul vremii cei din urmă!
Visul meu sublim scânteie,
Pătimirii când se curmă!
Dulce-i raza de lumină,
Răzvrătită de-ntuneric,
Visul meu chiar de-i ruină,
O reânvie iar himeric!