Uneori..., când chem trecutul,
Joc de umbre și canoane,
Trist..., refac în minte chipul,
Blând, al sfintelor icoane.
Amărât, îl văd pe tata,
Ca și el, sunt toți cumetrii,
Mama, leagănă covata,
Eu, scâncesc, la colțul vetrii....
Poezie de Constantin Obadă despre trecutUneori, când chem trecutul,
Joc de umbre și canoane,
Trist, refac în minte chipul,
Blând, al sfintelor icoane.
Amărât îl văd, pe tata,
Ca și el, sunt toți cumetrii,
Mama, leagănă covata,
Eu, scâncesc, la colțul vetrii.
Vitle,...
Poezie de Constantin Obadă despre trecutSunt..., o rază de lumină,
Spiralată, către mâine.
Sunt..., un vis de gospodină,
Ce coace din alge, pâine.
Sunt..., un fluviu, care taie,
Veacul, marilor ogoare,
Norul, care varsă ploaie,
Spicul holdei, sporitoare.
Sunt...,...
Poezie de Constantin Obadă despre trecutDin dorul vieții au crescut,
Speranțele, copile,
Dar, dorul vieții a trecut,
Viclean profet, prin zile.
Iar când să zic: mi se cuvin,
Dup-așteptări deșarte...
Mărinimosul meu destin,
Mă ferici..., cu moarte.
Poezie de Constantin Obadă despre trecutO umbră de mustrare, mă cuprinde,
Când mintea mea, mai cearcă vechi mistere,
Atunci, eu simt neputincios, cum tinde,
Aripa mea, Icar-ul altor ere.
O umbră sură, de tristeți apusă,
Dar, de noianul morților, nu-mi pasă,
Trecutul meu,...
Poezie de Constantin Obadă despre trecutSărmanul om căzu în drum,
Cu inima beteagă,
Decesul lui venea acum,
După o viață-ntreagă!
Și poate că ar fi trecut,
Convulsia din urmă,
Dar lumea-n jurui a țesut,
Un cer care te curmă!
Zadarnic medicii strigau,
Să-i facă...
Poezie de Constantin Obadă despre trecutFantastică-mi păreai de mare,
Când lumea vălurea ectenii,
Pân-am aflat că noi sub soare,
Suntem de-o mână de milenii!
Enigma ta roind cu basme,
Dorinți-i care te asemeni,
Ai prins cu șirul lung de spasme,
Speranța izvorând din...
Poezie de Constantin Obadă despre trecutAu trecut milenii, tot gonind durerea,
Ne-au rămas necazuri, care mai străbat,
Dar, am strâns iubirii, toată alinarea,
Ogoită-n brațe, care-n ritmuri bat!
Știm, că vremea trece, roită-n lumină,
Nu ni-i dat cât veacul, încă să trăim,...
Poezie de Constantin Obadă despre trecutDor, de dulce poezie,
Eu, cobor, dintre răzeși,
Farmec, plin de fantezie,
Sub umbriri de Tei La Ieși!
Nu-mi mai plâng, trecutul negru,
Ci mai viu, în fericesc,
Dacă torn, în cânt integru,
Dulce melos..., românesc!
Poezie de Constantin Obadă despre trecutNe plâng tristeți..., în glastre,
Iubiri..., care-au trecut,
Visările..., albastre,
Zdrobite azi..., pe scut!
Dar, trec..., tot visătoare,
Speranțele, cântând,
Oricât ne mint de tare,
Oricât ne plâng..., în gând.
Poezie de Constantin Obadă despre trecutEu nu știam, când m-am născut,
Ce bine o să-mi fie,
În raiul meu, necunoscut,
Ce-mbie și adie!
Am mers în rând cu cei mai mulți,
În drum făr' de țipenii,
Am ascultat, cât poți s-asculți,
Doiniri sfințind ectenii!
Dar, când...
Poezie de Constantin Obadă despre trecutEra frumoasă, spic de grâu,
Unduitoare și senină,
Izvor de viață, dulce râu,
Un zbor frenetic de albină.
Era mireasmă grea de tei,
Etern zglobie primăvară,
Când m-am aprins de dorul ei,
Ca să mă sting seară de seară.
Era un...
Poezie de Constantin Obadă despre trecutLa geam îmi bate anul nou,
Trecutul lui îl simt acum,
Și o tristețe greu mă prinde,
Când sună glasuri de colinde.
De ce tristețea azi te prinde,
Când sună glasuri de colinde?
De ce trecutul vama arde,
Când anul nou îți cântă...
Poezie de Constantin Obadă despre trecutSă vorbim de nebuloasă, de-nceputurile vechi?
De dureri care și astăzi ne mai sună în urechi?
Să vedem iarăși în față, șiruile-a mii de robi,
Cum deasupra lor mai cată, să-i sugrume, neam de corbi,
S-ascultăm din nou chemarea, unora,...
Poezie de Constantin Obadă despre trecutA fost odată, în trecut,
Și chin și suferință,
Și-am îndurat, cât am putut,
A vieții umilință.
În negură parcă s-a dus,
Trecutu-i omenesc,
Și viața robului supus,
Și biciul boieresc.
Noi, biciul l-am simțit ades,
În veacuri...
Poezie de Constantin Obadă despre trecutMi-i sufletul cristal ca roua dimineții,
Dar port în el regrete fără leac,
Că mi-am pierdut comoara tinereții,
Într-un trecut despotic, amarnic și sărac.
Eu primul scâncet l-am rostit în lume,
Pe-o margine de lan, la prașila dintâi,...
Poezie de Constantin Obadă despre trecutO umbră de mustrare mă cuprinde,
Când minte-ncet dezleagă vechi mistere,
Ca orice om neputincios când tinde,
Să zboare duh, în gol purtat de sfere.
O umbră sură de dorinți apasă,
Trecut umbrit de palide norocuri,
Când din noianul...
Poezie de Constantin Obadă despre trecutO teamă de eroare mă cuprinde,
Când minte-ncet dezleagă noi mistere,
Ca orice om neputincios când tinde,
Să zboare duh, în gol purtat de sfere.
O umbră sură de dorinți apasă,
Trecut umbrit de palide norocuri,
Când din noianul unor...
Poezie de Constantin Obadă despre trecutO umbră de mustrare mă cuprinde,
Când mintea mea animă vechi mistere,
Atunci eu simt neputincios cum tinde,
Icar nevolnic aripi către sfere.
O umbră sură de dorinți apasă,
Trecut meu de palide norocuri,
Când din noianul unor ani îmi...
Poezie de Constantin Obadă despre trecutTimpul vieții pare încă,
Valea lumilor adâncă,
Și tot taie și tot toarce,
Ghemul vieții ca o Parce.
Dar când stau cu mintea clară,
Ruginind visări trecute,
Timpul nu-i decât o scară,
Un prezent mereu trecut.
Poezie de Constantin Obadă despre trecut
