Sărmanul om!
Poezie de Constantin Obadă despre Aer, Trecut, Moarte, Lume, Inimă, Cer, Vis, Viață, Poezie
votează acum
adaugă un comentariu
Sărmanul om!
Sărmanul om căzu în drum,Cu inima beteagă,
Decesul lui venea acum,
După o viață-ntreagă!
Și poate că ar fi trecut,
Convulsia din urmă,
Dar lumea-n jurui a țesut,
Un cer care te curmă!
Zadarnic medicii strigau,
Să-i facă loc și aer,
Ei în desime se grupau,
Ca fire lungi în caer.
Doar fețe dragi care-a iubit,
Zburau în vagi conture,
Să-nchidă-a morții vis subit,
Cu zel de lumi mature!
O lume care te socoți,
Umană pe pământuri,
Tu ne deschizi la toți pe rând,
O cale spre mormânturi!
© copyright 100% rightwords.ro
Caiet Nr. 4 - Poezii 1970
Data scrierii: 30 oct 1970
Poezie de Constantin Obadă despre aer, trecut, moarte, lume, inimă, cer, vis, viață, poezie.
© Acest continut apartine 100% rightwords.ro
Nu există comentarii!
Rate this writing:
=