Cu inima beteagă,
Decesul lui venea acum,
După o viață-ntreagă!
Și poate că ar fi trecut,
Convulsia din urmă,
Dar lumea-n jurui a țesut,
Un cer care te curmă!
Zadarnic medicii strigau,
Să-i facă loc și aer,
Ei în desime se grupau,
Ca fire lungi în caer.
Doar fețe dragi care-a iubit,
Zburau în vagi conture,
Să-nchidă-a morții vis subit,
Cu zel de lumi mature!
O lume care te socoți,
Umană pe pământuri,
Tu ne deschizi la toți pe rând,
O cale spre mormânturi!