Noi gândiri imperiale,
Ifose hapsâne-n ranguri,
Vor sublime osanale!
Mutre acre-n vorbe zee,
Când ne dojenesc subtil,
Parcă-s vânturi alizee,
Pustiind dune doctile!
Ce-i mai trist că fac senzații,
Tămâind simțiri pioase,
Ei se cred miracol nații
Vremii stele radioase!
Doamne mări, porniți din valuri,
Uragane din stihii,
Să striviți de stânci la maluri,
Lumea unor nerozii!