Eu, nu știam!

Eu, nu știam!

Eu nu știam, când m-am născut,
Ce bine o să-mi fie,
În raiul meu, necunoscut,
Ce-mbie și adie!

Am mers în rând cu cei mai mulți,
În drum făr' de țipenii,
Am ascultat, cât poți s-asculți,
Doiniri sfințind ectenii!

Dar, când iubirea mi-a ieșit,
Sfioasă-n a mea cale,
Mi s-a părut, un răsărit,
Cum amurgește-n vale!

Au tot trecut anii pe rând,
Visării mele crude,
Și tot sărind din gând în gând,
Înconjurat de rude!

Mă pomeni, cum mă deșir,
Din viață, către moarte,
Că nasc din moarte, înc-un șir,
Iubirii, mai departe!