Când minte-ncet dezleagă noi mistere,
Ca orice om neputincios când tinde,
Să zboare duh, în gol purtat de sfere.
O umbră sură de dorinți apasă,
Trecut umbrit de palide norocuri,
Când din noianul unor ani îmi lasă,
Cântări uitate-n umbră de sorocuri.
O umbră trec și mută umbra-ncearcă,
Să mă-nvăluie-n profunde voaluri,
Când pune foarfece în mâini de parcă,
Eu cad ca frunza când din ram o scuturi.