Când lumea vălurea ectenii,
Pân-am aflat că noi sub soare,
Suntem de-o mână de milenii!
Enigma ta roind cu basme,
Dorinți-i care te asemeni,
Ai prins cu șirul lung de spasme,
Speranța izvorând din oameni!
Fantastică-mi păreai de mare,
Dar azi când simt cât ești de mică,
Strig zeii stinselor altare,
Să-i pun solemn să te dezică!
Dar mi-a trecut. Rămâi mirării,
Printre suratele stelare,
Minune albăstrind visării,
O lume-n veșnică mișcare!