Uneori !

Poezie de Constantin Obadă

Uneori !

Uneori..., când chem trecutul,
Joc de umbre și canoane,
Trist..., refac în minte chipul,
Blând, al sfintelor icoane.

Amărât, îl văd pe tata,
Ca și el, sunt toți cumetrii,
Mama, leagănă covata,
Eu, scâncesc, la colțul vetrii.

Vitele, mugesc în grajduri,
Clopotele, bat utrenii,
Cocoțate, stau pe garduri,
Și fac larmă, orătănii.

Văd livada, vie, frescă,
Cu știubeiele răzlețe,
O metaforă dantescă,
În eterna tinerețe.

Vechi lăcaș de ctitorie,
Casa mea, dulce Ozana,
Cuib viteaz, de haiducie,
E-o relicvă azi, sărmana.

Uneori, când văd ruina,
Glorioaselor trecuturi,
Tot mai clar, refac lumina,
Vremilor, ce dorm, pe scuturi.
Caiet Nr. 1 - Poezii 1967
Data scrierii: 1967
Poezie de Constantin Obadă despre mamă, trecut, tristețe, acasă, casă, minte, jocuri, umbră, vechi, zi de naștere.

Constantin Obadă (1925 - 1974) Poet și actor român

S-a născut pe: 25 may 1925.
S-a stins din viaţa în data de 25 jan 1974, la vârsta de 48 ani.




Rate this writing:
Generează un alt cod=