Trec trenuri!

Trec trenuri!

Trec trenuri nervoase.
„Mereu li-s ochii,
suveici, agitate”.
Trec mereu!
Trec fulgerând.
din ace înfipte,
în coapse,
drumuri umbrite,
de care!
Mereu gonesc,
zarva zarului,
modern cu,
lumea!
Zi și noapte,
noapte și zi,
țes,
mătasea,
timpului,
ce-și flutură,
multicolor,
din mii de brațe,
omenia!
Gările plâng!
Plâng ca niște,
înțelepte când,
bărbații lor sorb,
alcooluri,
ci în mori,
unde se macină,
simboluri vremii!
Unde cânepa,
uită balta,
de când trece,
lumea,
în pânza,
ei,
albastră,
marea de vis,
visării de mare!