Veniți la noi din toate colțurile lumii,
În augustul torid că-i sărbătoare,
Veniți să stingem vrajba vremii,
Cu cântece și jocuri fiecare.
Veniți la noi cu inima curată,
Căci noi cinstim pe toți cu omenie,
Cu vinuri vechi cu veșnică...
Poezie de Constantin Obadă despre omeniePlâng copii pe drumuri în Biafra surdă,
Pâinea n-o mai știu, nici lapte nici urdă,
Foamea e-n orbite, crește globii mari,
Burțile răsună, hoardă de tătari.
Surdă omenire care urci rachete,
Cum de lași să moară un popor sub soare?...
Poezie de Constantin Obadă despre omenieMor copii pe drumuri în Biafra țară,
Mor cătând o pâine din zori până-n seară,
Foamea din orbite, scoate globii mari,
Prin stomacuri urlă hoarde de tătari.
Omenire surdă care iști rachete,
Cum lași tu să moară un popor sub soare?...
Poezie de Constantin Obadă despre omenieVeniți din toate colțurile lumii,
În augustul torid că-i sărbătoare,
Veniți să stingem Păcii vrajba lumii,
Cu cântecul ce-l știe fiecare.
Veniți sfătoși cu inima curată,
Căci știm primi cu multă omenie,
Cu vin Cotnar, și sare în...
Poezie de Constantin Obadă despre omenieVeniți din toate colțurile lumii,
În augustul torid că-i sărbătoare,
Veniți să stingem Păcii vrajba lumii,
Cu cântecul ce-l știe fiecare.
Veniți sfătoși cu inima curată,
Căci știm primi cu multă omenie,
Cu vin Cotnar, și sare în...
Poezie de Constantin Obadă despre omenieVeniți din toate colțurile lumii,
În augustul torid că-i sărbătoare,
Veniți să stingem Păcii vrajba lumii,
Cu cântecul ce-l știe fiecare.
Veniți sfătoși cu inima curată,
Căci știm primi cu multă omenie,
Cu vin Cotnar, și sare în...
Poezie de Constantin Obadă despre omenieMor copii pe drumuri și Biafra plânge,
Mor visând la pâine, înecați în sânge,
Foamea din orbite, crește globii mari,
Prin stomacuri urlă hoarde de tătari.
Surdă omenire, care miști rachete,
Cum lași tu să moară un popor sub soare?...
Poezie de Constantin Obadă despre omenieVeniți din toate colțurile lumii,
În augustul torid că-i sărbătoare,
Veniți să stingem Păcii vrajba lumii,
Cu cântecul ce-l știe fiecare.
Veniți sfătoși cu inima curată,
Căci știm primi cu multă omenie,
Cu vin Cotnar, și sare în...
Poezie de Constantin Obadă despre omenieVeniți la noi din colțurile lumii,
În augustul torid că-i sărbătoare,
Veniți să stingem Păcii vrajba lumii,
Cu cântece și jocuri fiecare.
Veniți sfătoși cu inima curată,
Să vă cinstim cu dulce omenie,
Cu vin ales și pâinea cât o...
Poezie de Constantin Obadă despre omenieVeniți din toate colțurile lumii,
În augustul torid că-i sărbătoare,
Veniți să stingem Păcii vrajba vremii,
Cu cântecul ce-l știe fiecare.
Veniți sfătoși cu inime curate,
Căci știm primi cu-adâncă omenie,
Cu vin Cotnar, și sare în...
Poezie de Constantin Obadă despre omenieVeniți la noi din depărtarea lumii,
În augustul torid că-i sărbătoare,
Veniți să stingem vrajba vremii,
Cu cântece și jocuri fiecare.
Veniți la noi cu inima curată,
Căci noi cinstim pe toți cu omenie,
Cu vinuri vechi cu veșnică...
Poezie de Constantin Obadă despre omenieVeniți la noi din colțurile lumii,
În augustul torid că-i sărbătoare,
Veniți să stingem Păcii vrajba lumii,
Cu cântece și jocuri fiecare.
Veniți sfătoși cu inima curată,
Să vă cinstim cu dulce omenie,
Cu vin Cotnar, cu pâinea cât o...
Poezie de Constantin Obadă despre omenieAșa ne știe lumea și mâini o să admire,
Cum zilele de-acuma le-am dus chiar peste fire,
Popor făr' de prihană, și plin de omenie,
Cu cântece la strană, cu jocuri la chindie,
Desțelenind pământuri, stând bine cu vecinii,
Sădim cu timpul...
Poezie de Constantin Obadă despre omenieCa o femeie îndrăcită,
Furtuni aruncă marea-n valuri,
Sedusă, mult domesticită,
Revine credincioasă-n maluri.
Natura ei e tulburată,
De patimi grele ce scânteie,
În norii grei când se deșartă,
Să iște-n ceruri curcubee....
Poezie de Constantin Obadă despre omenieArcate-n visuri genuine.
Trec punți oceanice-n suspine,
Sub cerul lor vuiesc mioape,
Iubiri în șuiere de șarpe.
Zădărnicia unor valuri,
Idile triste cată maluri,
O..., Doamne cum e cu putință,
Unde-i frumoasa lor credință?
Le...
Poezie de Constantin Obadă despre omenieDin câți au fost n-au să mai fie,
Din câți îi am mă dor mereu,
Natura n-are omenie,
Și nici credință-n Dumnezeu.
De-aceia poate, nici că-i pasă,
Când eu mă prăpădesc văzând,
Ea vine..., trece radioasă,
Și moare-n mine strălucind....
Poezie de Constantin Obadă despre omenieMi-i teamă când va pierde vântul,
O clipă tulbure senină,
Când va pieri în grai cuvântul,
Și-n ochi nevinovata vină.
Nu-mi plac țărinile ariene,
Nici grijile cu maluri strâmte,
Din începutul nou sub soare,
Să fiu durerea care...
Poezie de Constantin Obadă despre omenieE greu în pușcărie să stai și să aștepți,
Sorocul libertății, spre care-ncet te-ndrepți,
Oricum ți-i pedepsirea în bezna cea adâncă,
De ai putere-n tine și sănătate încă,
Răzbești nenorocirea cu ferea îndârjită,
Sporindu-ți vieții...
Poezie de Constantin Obadă despre omenieE bine toate astea, în lume să se știe,
Așa nu se știrbește sublima omenie,
Căci valurile vin, tot cu valurile morții,
Iar vântul cel șăgalnic, nu-i cârmă-n calea sorții.
Poezie de Constantin Obadă despre omenie
