E greu!

E greu!

E greu în pușcărie să stai și să aștepți,
Sorocul libertății, spre care-ncet te-ndrepți,
Oricum ți-i pedepsirea în bezna cea adâncă,
De ai putere-n tine și sănătate încă,

Răzbești nenorocirea cu ferea îndârjită,
Sporindu-ți vieții setea de-a fi mai fericită!
Dar sunt sărmani în lume durerii dați din fașă,
Simțiri fără de brațe, deochi ori cu cocoașă,

Ce nu cunosc plăcerea, deși trăiesc sub soare,
Ființe-n chipuri stinse, bocind pe la altare.
O..., ce n-ar da schilozii, pe-o tristă pușcărie,
Căci lâng-a lor durere, ea-i doar o jucărie.

Astfel natuara-mparte din zestrea ei profundă,
Pe unii îi pocește din prima lor secundă.
Pe alții îi îmbracă în straie-ndurerate,
Iar altora, plăcerii și viselor sperate.

Credința devenirii e bine-n veci să știe,
Făclia îndurării, s-o poarte-n omenie.
Căci valurile vieții bat valurile morții,
Iar vântul cel șăgalnic, cârmaci e-n lotca sorții!