Să-nchei, o clipă efemeră,
Ca din durerea nimănui,
Să curm durerea, care speră !
Tot unii-mi spun, că sunt modest,
Iar alții că-s din cale-afară,
Dar, când văd ani, ce nu-mi contest,
Că sunt, un Mai, ce se strecoară !
În zborul meu, mă împresoară,
Artist modest..., dar, nu de rând,
Lumina rampei, solitară,
Căci plâng, când râd, dar mor, din gând !
Durere, nu-i mai mare-n viață,
Decât, nedreapta omenie,
Când farisei, cu măști pe față,
Te-admiră-n cărți, ca pe-o mumie !
București - În terneu cu: „ Fata din Dafin ” !