Ființa noastră bună, cu zeci de surogate ?
De ce..., gțndiri, tratăm, cu un sever regim,
Să suferim de frică, iubind, din lașitate ?
De ne mai amăgim, cu temple din iubiri,
Un haos, ne pândește, la fiecare pas !
Vom fi, ca niște hoți, cuprinși de rătăciri,
Când sufletul le plânge, tot oameni au rămas !