Săgetători, spre Dunărea albastră,
Războinici Daci, cu har și omenie,
Așa cum este..., firea noastră.
Pământul meu, străbun..., ne știe,
Făuritori, de datini și istorii,
Cetățile, stau dreaptă mărturie,
De când, suntem..., stăpânitorii.
Pământul meu, străbun..., ne știe,
Din clipele, de sfântă zămislire,
Când am turanat, și cânt și vrednicie,
În grai latin, spumos..., din lire.
Pământul meu, străbun..., ne știe,
Păstori români, cu țundră și cu țapă,
Noi, am zidit, eterna ctitorie,
Cu sânge viu, în loc de..., apă.
Pământul meu, străbun..., ne știe,
Azi, bucuros, de noua modelare,
El, strălucește-n mândră geografie,
Pe toga lumii..., muncitoare.