Cu rochițe, albe-n dungi,
Tocul, harnic, hâtru coasă,
Broderii, cu șnururi lungi.
El, sărmanul, de când lumea,
Multe gânduri, a mai scris,
Și..., s-a dat mereu, cu vremea,
Fie, rea ori..., fie vis.
Dar, acuma, el întreabă,
Nou alai, de albituri:
„ Fetelor, eu, nu sunt babă,
Să brodez..., cu vechituri ”.