Când eram tineri soli iubirii,
Când ne primeam, câte probleme,
Eșite din căminul firii.
Căci eu eram ceva mai mare,
Iar tu o mândră copiliță,
O mare am strâns de durere,
Părinții când te-au dus dorință.
Când ne-am văzut după decenii,
Noi soli iubirii ne-mplinite,
Priviri jucam în jocul jenii,
Cu lacrimi abia stăpânite.
O..., blestemate diferențe,
Nu le-am răpus, n-am fost în stare,
Azi nu cerșeam din noi clemențe,
Să umplem anilor tipare.
Cum nu se-ntorc morții din gropi,
Cum nu curg ape înspre dealuri,
Când ochii tineri sunt miopi,
Adio, vieții idealuri.