Odorul chipeș răsfățat în pufuri,
Nu știe ce-s dureri, ce-i foamea seacă,
Nici că sub soare bat furtuni, nădufuri.
Când plin de sine urcă falnic puntea,
E hotărât să nu cedeze mării,
Duioasa mamă nu i-a spus că luntrea,
Se poate pierde-n zbaterea uitării!