Când de la țărmuri...

Când de la țărmuri...

Când, de la țărmuri verzi, în larguri pleacă,
Odoare scumpe, răsfățate-n pufuri,
Nu știu durerea, și nici foamea seacă,
Și că mai bat furtuni, ori, ard nădufuri.

Nerăbdători, prind toți, câte-o timonă,
Teribili lupi, să nu cedeze mării:
„ Duioase mame, nu le-ați spus, de-o zonă,
Unde se pierde, zbaterea uitării ? ”