Ornat, cu zmeurișuri solitare,
Revăd, în portul firelor cărunte,
Luchieni, boind cu Voroneț altare.
În târgul meu, din valea unui munte,
Arcașii, trag, în liniștea eternă.
Cei vii, la jocuri și-n nădejdi mărunte,
Când ostenesc, își fac din doruri, pernă.
În târgul meu, din valea unor stele,
Izvoare, ard în cupe, întuneric.
De vii spre el, din neguri isoscele,
Apare ca un vis, din vis himeric.