Poezii de Constantin Obadă despre Întuneric

21 poezii de Constantin Obadă despre întuneric

Constantin Obadă Poet și actor român

Omul !

Caiet Nr. 1 - Poezii 1967

Unii, mai zic:
„ Omul..., e mic,
Cât un pitic ”.
Dar, din el, un pic,
Cât, un irmilic,
Iscă, din nimic,
Tic-tac-ul cosmic,
Cene-i cântă noul „tic ”?
Străluci-va pic cu pic,
Ca versul, homeric.
Cine nu..., în întuneric,
Fără...

1967
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre întuneric

Eram !

Caiet Nr. 2 - Poezii 1968

Motto:

Când scriu, acum, acest poem,
Văd, clipa cea din urmă,
Poveste tristă, de boem,
Cum în noian, se curmă.

Eram..., rază de lumină,
Eram..., fluviu care taie,
Din izvoare, până-n zare,
Șesuri, ca să vie ploaie....

1968
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre întuneric

De vii spre el...

Caiet Nr. 3 - Poezii 1969

În târgul meu, din valea unui munte,
Ornat, cu zmeurișuri solitare,
Revăd, în portul firelor cărunte,
Luchieni, boind cu Voroneț altare.

În târgul meu, din valea unui munte,
Arcașii, trag, în liniștea eternă.
Cei vii, la jocuri și-n...

1969
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre întuneric

Țara viselor de dor !

Caiet Nr. 3 - Poezii 1969

Declinându-mi viața toată,
În întunericul, profund,
Eu caut, dragostea curată,
În conturul lui, m-ascund.

Cum atrag, sfioase stele,
Depărtări, din infinit,
Eu, atrag, una din ele,
Cu, o liră, de argint.

Cum, a nopților tărie,...

1969
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre întuneric

Cine știe ?

Caiet Nr. 3 - Poezii 1969

Cine știe..., drumul lung, către, a fi?
Poate-abia acuma, devenim, ce-om fi?
Cine..., precizează, azi, că nu e ieri?
Poate..., o durere, ar fi loc de plăceri?
Cine..., garantează, viața că nu-i moarte?
Ori..., că moartea însăși, viață ne...

1969
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre întuneric

Zvâcnește lumea!

Caiet Nr. 4 - Poezii 1970

Zvâcnește lumea-n întuneric,
Cupole pline de hazard,
Să prindă țărmul nestatornic,
S-ogoaie vise care ard.

Din valuri reci chinuitoare,
Încinse-n lanț adeseori,
S-a primenit acea candoare,
De oameni șoimi nepieritori!

16 apr 1970
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre întuneric

Și zbori cu el!

Caiet Nr. 5 - Poezii 1971

Separi, un cer de întuneric,
Și alte ceruri, vin la loc,
Încât, te-ntrebi: care-i himeric?
Și care..., parte de noroc?

Apare-o stea în depărtare,
Ca fața unei mari oglinzi,
Și te întrebi..., dacă e soare,
Ori visul..., care ți-l...

12 iul 1971
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre întuneric

Lumina lumii!

Caiet Nr. 8 - Poezii 1971

Lumina nopții terfelită,
De întunericul bastard,
Îmi pare-o doamnă de elită,
Ce doarme-n vise care-i ard!

Lumina vine și se duce,
În umbre, ades făr' să le știm,
Ooriunde-o fi, ea ne străluce,
O rază pală-n țintirim!...

28 dec 1971
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre întuneric

Noaptea-n liniște!

Caiet Nr. 8 - Poezii 1971

Noaptea-n liniște târzie,
Scaldă-n umbre vagi mistere,
Vis în har de poezie,
Doritor, săruturi cere!

Stau pe-o bancă lâng-o poartă,
Pironit în întuneric,
Doar salcâmi-n ram mă ceartă,
Pentru visul meu himeric!

Un cocoș...

1970
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre întuneric

Regândind al serii dor! (II)

Caiet - Poezii - Laborator - 1969

Cum declinul serii cată,
Întunericul profund,
Eu cat ochii dragi de fată,
Cu privirea să-i ascund.

Și ei vin ca niște stele,
Luminându-mă ușor,
Eu răsar lună din ele,
Tremurând un crâng de dor.

De ne prind zori-n poiană,...

29 mai 1969
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre întuneric

Viziune! (I)

Caiet - Poezii - Laborator - 1969

În satul meu din valea unui munte,
Ornat cu zmeurișuri solitare,
Revăd în portul pletelor cărunte,
Zugravi boind cu var curat altare.

În satul meu din valea unui munte,
Eroii torc din liniștea eternă,
Cei vii în jocuri și nădejdi...

1969-03
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre întuneric

Regândind al serii dor! (IV)

Caiet - Poezii - Laborator - 1969

Cum declinul serii cată,
Întunericul profund,
Așa cat eu ochii dragi de fată,
Cu privirea să-i ascund.

Și de vin ca niște stele,
Luminându-mă ușor,
Eu răsar lună din ele,
Tremurând un crâng de dor.

De atâta poezie,
Sufletul...

29 mai 1969
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre întuneric

Regândind al serii dor! (I)

Caiet - Poezii - Laborator - 1969

Cum declinul serii cată,
Întunericul profund,
Eu cat ochii dragi de fată,
În privirea-mi să-i ascund.

Și ei vin ca niște stele,
Luminându-mă cu sârg,
Eu răsar lumi între ele,
Și le strâng cu noapte-n crâng.

De atâta poezie,...

29 mai 1969
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre întuneric

Regândind al serii dor! (III)

Caiet - Poezii - Laborator - 1969

Cum declinul serii cată,
Întunericul profund,
Așa cat eu ochii de fată,
Cu privirea să-i ascund.

Dacă vin ca niște stele,
Luminându-mă cu sârg,
Eu răsar lună din ele,
De ard nopții tainic crâng.

29 mai 1969
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre întuneric

Cine știe? (II)

Caiet - Poezii - Laborator - 1969

Adevărul pe toate drumurile,
Cine știe,
dacă minciuna nu-i un Adevăr sinistru?
Dacă am mers pe căi greșite,
poate că ar trebui, să derulăm întunericul,
prin prisma lumini, să pătrundem în adâncuri și să vedem?
Cine știe,
poate acolo...

25 apr 1969
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre întuneric

Rechemând al serii dor! (II)

Caiet - Poezii - Laborator - 1969

Cum declinul serii cată,
Întunericul profund,
Eu cat ochii dragi de fată,
Cu iubire să-i ascund.

Cum clipesc sfioase stele,
Îndrugând nemărginiri,
Eu clipesc lumină-n ele,
A lor trainice simțiri.

Cum a nopților feerie,...

29 mai 1969
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre întuneric

Viziune! (II)

Caiet - Poezii - Laborator - 1969

În satul meu din valea unui munte,
Ornat cu zmeurișuri solitare,
Revăd în portul firelor cărunte,
Zugravi boind cu voroneț altare.

În satul meu din valea unui munte,
Eroii torc din liniștea eternă,
Cei vii în jocuri și nădejdi...

1969-03
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre întuneric

Rechemând al serii dor! (I)

Caiet - Poezii - Laborator - 1969

Cum declinul serii cată,
Întunericul profund,
Eu cat ochii dragi de fată,
Cu iubire să-i ascund.

Cum sclipesc sfioase stele,
Picurând nopții mister,
Eu răsar lumină-n ele,
Luminând ochiuri de cer.

Cum a nopților feerie,...

29 mai 1969
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre întuneric

O dulce bunicuță! (III)

Caiet - Poezii - Laborator - 1969

O dulce bunicuță, mi-a spus că în iubiri,
Mor visele urâte, cum mor iubind satiri,
Cum basmele se leagă, cu alte mii de basme,
Cu rosturile vremii, adeseori fantasme.

Că omul spre lumină, tot cade-n întuneric,
Dar nu renunță pururi,...

1969-12
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre întuneric

Vis himeric!

Caiet - Constantin Obadă - 1970

Noaptea-n liniște târzie,
Umple goluri și mistere,
Vis în har de poezie,
Drăgăstos săruturi cere.

Stau pe bancă lângă poartă,
Pironit în întuneric,
Doi salcâmi în ram mă ceartă,
Pentru visul meu himeric.

Un cocoș într-o...

1970-07
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre întuneric