„ Omul..., e mic,
Cât un pitic ”.
Dar, din el, un pic,
Cât, un irmilic,
Iscă, din nimic,
Tic-tac-ul cosmic,
Cene-i cântă noul „tic ” ?
Străluci-va pic cu pic,
Ca versul, homeric.
Cine nu..., în întuneric,
Fără nume..., fără șic,
Străluci-va..., în nimic !