Și alte ceruri, vin la loc,
Încât, te-ntrebi: care-i himeric?
Și care..., parte de noroc?
Apare-o stea în depărtare,
Ca fața unei mari oglinzi,
Și te întrebi..., dacă e soare,
Ori visul..., care ți-l colinzi!
Și zbori cu el, până la stele,
Ori unde sunt, ori nicăieri,
Și cât te îndrăgești cu ele,
Nu știi când zbori, un șir de ieri!
Dar visul, râde, spân fățarnic,
De cei mai buni, copii ai firii,
Mereu, cu toți se-arată darnic,
Uitând mereu..., de fericire!