Oricât l-ar bântui dezastre...
Poezie de Constantin Obadă despre Dezastru, Ploaie, Speranță, Singurătate, Pământ, Apă, Dor, Stele, Lună, Lume
votează acum
adaugă un comentariu
Oricât l-ar bântui dezastre...
Ca niște stele, cad în cale,Speranțe-n raze, ce s-aprind,
Din dorul lumii-n căi astrale,
Nemuritorul ei, colind !
Slăvita lună, e-o umbrelă,
Să treci cu ea, prin ploi de stele,
Iar un Luceafăr, santinelă,
Păzește-amoruri lungi și grele !
Pământul, singur depărtării,
Străluce, pare-n straie albastre,
Oricât l-ar zbate apa mării,
Oricât l-ar bântui dezastre !
© copyright 100% rightwords.ro
Caiet Nr. 7 - Poezii 1971
Data scrierii: 25 ian 1973
Poezie de Constantin Obadă despre dezastru, ploaie, speranță, singurătate, pământ, apă, dor, stele, lună, lume.
© Acest continut apartine 100% rightwords.ro
Constantin Obadă 1925 - 1974, poet și actor român
S-a născut pe: 25 may 1925.
S-a stins din viaţa în data de 25 jan 1974, la vârsta de 48 ani.
S-a stins din viaţa în data de 25 jan 1974, la vârsta de 48 ani.
Nu există comentarii!
Rate this writing:
=
