Când vine unul parazit,
Când trebuie ca din arbust,
Să-l schimb în codru înverzit!
De s-ar lăsa, n-ar fi un bai,
Suportă bietul trista clipă,
Dar ca să vezi! Cu cât îi dai,
Din truda ta, face risipă!
Când omul nu-i a fi de om,
Degeaba-i dai din omenie,
Degeaba cerci să fie pom,
Ori cânt, vibrând de poezie!
Pe leneși, să-i lăsăm să moară,
Nu-i miruiți, nădejdii noastre,
Căci dacă nu-s, sunt o comoară,
Iar de-i avem..., aduc dezastre!