A cărui iarbă verde sunt,
Nepieritoare țară!
Ador a apelor tumult,
Cum vin în valuri printre stânci,
În vuiet către mare!
Ador a codrilor cântări,
Când cornul sună depărtării,
Și-ndeamnă la iubire!
Ador a munților cărări,
Cum urcă dincolo de zări,
Să prindă stele căzătoare!
Ador toți oamenii cei buni,
Dar mai cu seamă pe români,
Când vrednici sunt sub soare!
Ador sublimul tău pământ,
Care ni-e leagăn și mormânt,
Nepieritoare țară!