Trei, de cum mijiră zorii,
A lor arme, par vătraie,
Jerăind, în lanuri, paie.
Unul, zice plin de sine:
„ Când aveam lumini senine,
Doboram, cu ploi de-alice,
Prepelițele voinice ”.
Altul, plin de indignare,
Îi răspunse, cu glas tare:
„ Când văzut-ai prepeliță ?
Să fim oameni, nene Ghiță ”.
„ Potoliți-vă gâlceava ” ,
Zise, șugubățul Sava.
„ Azi, am fi la vânătoare,
Dar nu-i chip, că-s zburătoare ”.