Colo, pe pădure, ropotu-i mai tare.
Uzi, până la brâie, munții râd în soare,
Plouă pe tarlale, dornice de apă.
Plouă !
Stau, pe sub umbrare, cam plouați, cocoșii,
Fete și neveste, strâng în grabă rufe,
Falnic plânge puiul, rătăcit prin tufe,
Plouă, peste sate, cu șindrile roșii !
Plouă !
În ogrăzi, fac larmă, gâște sâsâite,
Rațe guralive, în noroi s-avântă,
Ochii, în ceardacuri. Streșinile cântă !
Plouă peste inimi, doruri îndrăgite.
Plouă !
Gârle ostenite, rup acum zăgazuri,
Urmele de turme, putrezesc în baltă.
Unde-i dimineața, pură și înaltă ?
Plouă peste jocul peștilor în iazuri.
Plouă !
Negura de ploaie, repede se trece,
Chiar înspre pădure, zarea-i tot mai clară,
Două curcubee s-au boltit afară !
Viața-ntinde aripi, în izvorul rece !
Viață !