Colo, pe pădure, ropotu-i mai tare !
Uzi, până la brâie, munții, râd în soare,
Plouă pe tarlale, dornice, de apă.
Plouă !
Stau, pe sub umbrare, cam plouați, cocoșii,
Fete și neveste, strâng în grabă, rufe,
Jalnic plânge puiul, rătăcit, prin tufe,
Plouă, peste sate, cu șindrile roșii.
Plouă !
În ogrăzi, fac larmă, gâște sâsâite,
Rațe guralive, în șuvoi s-avântă,
Ochii, în ceardacuri. Streșinile, cântă,
Plouă, peste inimi, doruri îndrăgite.
Plouă !
Gârle ostenite, rup acum zăgazuri,
Urmele de turme, putrezesc în baltă.
Unde-i dimineața, pură și înaltă ?
Plouă, peste jocul peștilor, în iazuri.
Plouă !
Negura de ploaie, repede, se trece,
Chiar înspre pădure, zarea-i tot mai clară,
Două curcubee, s-au boltit afară,
Viața-ntinde aripi, în ozonul rece.
Viața !