Tu, zi senină-mprăștii norii,
Și îmi redai aceiași fală,
Ce-o poartă-n inimi muncitorii!
Căci tu ești ziua-n care țară,
A biruit pe veci urgia,
Și cât prin vremi, va fi o vară,
Vei fi slăvită-n România!
O..., ce n-aș da, să fiu în rând,
Acum, cu tinere vlăstare,
Să duc un steag, să trec, cântând,
Să jubilez..., că-i sărbătoare!
O clipă doar, să ne-amintim,
De cei căzuți în veșnicie,
Căci dacă astăzi e cum știm,
E că sunt ei..., la temelie!