Leagă ziua lui de soare,
Cu o punte înnegrită,
Și din ea, aruncă stele,
În puzderii,
De imperii,
Iar cu luna străvezie,
Dă îndemn la poezie,
La dorinți neâmplinite,
Lăstărind iubiri râvnite!
Timpul, pasăre fecundă,
Vine, pleacă și ne lasă,
Ori un veac, ori o secundă,
Cum stau peștii, muți în plasă,
Ritmul lui ne schimbă-ntruna,
Dar, în fond, suntem tot una!
Timpul, pasăre bizară,
Leagă ziua lui de soare,
Cu o punte înnegrită,
Și din ea aruncă stele,
În puzderii,
De imperii!