Prin care stele se strecor,
Să-i schimbe ziua, clar-albastră,
Cu noaptea sumbrului decor!
Amurgul meu, nu-i o cădere,
În valuri verzi, ori după deal,
Ci doar un prunc, ce poartă-n ere,
Al lumii veșnic ideal!
Amurgul meu, nu-i contemplare,
Ci visul clar, prin care vezi,
Cum soarele, sorbit de mare,
Se-ntoarce iară prin livezi!