Dacă... !

Dacă... !

Dacă..., azi, cutezătorii,
Vibrând tainele candorii,
Roiesc galaxii, imperii,
De ce n-ar roi vederii,
Lungul șir de evoluții,
Care-au precedat maimuței,
Recreând, în artă era,
Când, cutremurată, Terra,
Slobozi, roind din mare,
Visul lumii celulare.

Dacă..., cei cu vise stranii,
Ar cloci și ei în cranii,
Cum clocește timpul erinii,
Cu viorile luminii,
Am dura țării, columnă,
Lumea să uimim, c-o mână,
Românească, de sinteze,
Recreând din vise treze,
o superbă ctitorie,
Notre-Dame, bătută-n ie !

Dacă..., Zeul tuturora,
Ar ghici, în gânduri hora,
De măceluri, ori de ură,
Ne-ar topi, ca rea cultură.
Tremurând, sisteme grele,
Ar zdrobi, stele, cu stele,
Iară drama, neumană,
Acum, praf, de caravană,
În stihii care se curmă,
Ar dansa, morții din urmă.

Dară..., Zeul, e prea mare,
Din zenituri să coboare,
Între, gâze, care-adună,
Vreme rea, ori vreme bună,
Plin de sine, din înalturi,
Luminează, lung și laturi,
Și nu-i pasă, dacă moare,
Ori renaște-n viață, floare,
Strălucirea lui tot arde,
Nesfârșirea vremii, barde !