A roit, un roi de stele,
Numai soarele și luna,
Strălucesc, ca-ntotdeauna.
Meteorii vremii mele,
Sar în cioburi de ulcele,
Cum sar doruri , din iubire,
Fără nerv, la despărțire.
Omenoșii greieri, ies,
Pintenați, de sărbătoare:
„ Cri, cri, cri te plângeam des,
ce să-ți facem..., salutare ” !
Crengile dumbrăvii mele,
Parcă-s goluri, de rastele,
Zarea ochilor, prin sticle,
Aburește lumea-n pâcle.
Cântăreții din dumbravă,
Nu mai scot nicio octavă,
Iară teii, ulmii, socuri,
Geaba-ncearcă doine, jocuri.
Vântul, spulberă dumbrava,
Eu, mai mișc, cât mișcă pleava,
Fumegă-n rășini tămâia,
Vremea, cântă Aleluia !