Etern uman, simțiri divine,
Atâtea visuri făuream,
Și cu iubire-i ocroteam.
Mă răsfățam în chipul lor,
Ca-n nopți, scântei de meteor,
Napoleoni vedeam în ei,
Frumoși și mari ca niște zei.
Dar, timpul care curge surd,
Neândurător viclean,
I-a fericit cu anii lui,
Ca pe copiii orișicui!