Urare! (Săptămâna poeziei-1-7 octombrie 1965)

Urare! (Săptămâna poeziei-1-7 octombrie 1965)

Slăvită fii și-acum eternă poezie,
Tu Zână îndrăgită de tineri și bătrâni,
Arome tari și moi simțirea ne-o îmbie,
Să închinăm paharul acestei săptămâni.

Sub soarele moldav, sub diafana lună,
Nu-i fire de poet, vibrând, să nu scânteie,
Când tainice chemări, în cuget i s-adună,
Când tinere condeie, prind ambra să le-o beie!

Octombrie, brumar al nopților de toamnă,
Iar ziua rumenește ciorchini de seve grei,
Noi oamenii de astăzi, ciocnim cu tine doamnă,
O cupă de Cotnar, mai dulce ca la zei.

Azi te purtăm crăiasă, prin magice palate,
Ce strălucesc imense în verde, alb, bleu-pal,
Te coborâm în mine pe căi întortochiate,
Un imn de slavă muncii, să-l cânți în cincinal.

O..., zbori crăiasă mândră deasupra țării mele,
S-admiri tarlale vaste, și falnice uzini,
Să simți tot restul vieții de ce în vremuri grele,
Noi am pornit la luptă, cei mulți să fim stăpâni!

Partidul ne-a fost jarul, în luptă și în cânt,
El te-a ocrotit la sânu-i sublimă poezie,
Azi deci i se cuvine, pe socialist pământ,
O cupă de nectar, spre slavă și vecie!

Deci, fii acum slăvită, eternă poezie,
Tu muză îndrăgită de tineri și bătrâni,
Arome tari și moi, simțirea ne îmbie,
Să închinăm paharul acestei săptămâni!