Copii!
Peste o săptămână,
Nu mai e mult și...,
Vine o Zână!
Unii, o știți,
Alții, o bănuiți,
Cei bătrâni, o plâng,
Cu gândul nătâng,
Vine cu vioara,
Să răsune țara,
Vine cu verdeață,
Să-nflorească viață,
Vine cu iubirea,...
Poezie de Constantin Obadă despre zborIubire, tu, numai candori,
Și dor, în inimi, semeni,
Dar vai, azi, trebuie să mori,
Cum mor, atâția oameni.
Iubire, știi, e greu să dregi,
Natura..., învechită-n legi,
„ Ba știu, că trebuie să mor,
Dar, visul meu, e numai zbor ”.
Poezie de Constantin Obadă despre zborVisam..., că sunt, în vremuri ideale,
Nici nori păgâni, nici valuri în furtună.
Visam..., că cerul, i-o albastră vale,
Din care, stele, luna-n basm adună.
Visam..., că zbor, năier, peste limanuri,
Unde nu-s legi, cu libertăți cusute....
Poezie de Constantin Obadă despre zborMai mor..., copiii lumii, azi,
Pe continentele vecine,
Cum mor, pădurile de brazi,
În ritm, de gatere străine.
Mai mor..., atâtea doruri vii,
Speranțe-n tinere vlăstare,
Cum mor, adesea, ciocârlii,
Cu zborul, frânt, în aripioare....
Poezie de Constantin Obadă despre zborDe pe culmea unor vise,
Strălucim lumii, abise.
De când zborul lui Apollo,
O zărim, când ici, când colo.
De pe surele oceane,
Noi ecouri, zarea sună,
Când, din valuri, pe ecrane,
Clarul lunii, se adună.
De pe piscul...
Poezie de Constantin Obadă despre zborMă duc spre țara altor vise,
Cu visul meu de la părinți,
Chiar dacă zbor peste abise,
Chiar dacă trec prin suferinți!
Căci legea firii mă îndeamnă,
Să zbor mereu spre infinit,
Chiar dacă sunt în prag de toamnă,
Chiar dacă poate am...
Poezie de Constantin Obadă despre zborDin margini vechi din vise moarte,
O altă lume se-nfiripă,
Seducătoare-n zbor departe,
Ea dăinuie cu noi o clipă!
Ascunsă stă gândirea-n nimeni!
Dar nesățioasa ei iubire,
Din necuprinse culmi de cremeni,
Scântee vise-n devenire!...
Poezie de Constantin Obadă despre zborCu vise tulburate, cu plete de ninsori,
Trec..., anii mei albaștri, din cântece și flori,
Cum trec..., în straie vechi, par niște muribunzi,
Ce le-ndrăgești durerea, când vrei să le-o ascunzi!
Din urmă, le cad zdrențe, ce șerpuiesc în...
Poezie de Constantin Obadă despre zborDe cinci decenii, eu, tot sui,
Să-nchei, o clipă efemeră,
Ca din durerea nimănui,
Să curm durerea, care speră!
Tot unii-mi spun, că sunt modest,
Iar alții că-s din cale-afară,
Dar, când văd ani, ce nu-mi contest,
Că sunt, un Mai,...
Poezie de Constantin Obadă despre zborDe nu era să fiu un om,
Poate, eram, un falnic pom!
Sau, poate, un sprințar atom,
Nedezlegat, încă, de om!
Ori, poate-o gâză, minusculă,
Stăpân, pe-o vastă campanulă,
Sau, poate-un câine, credincios,
Cu insomnii, după vreun os,...
Poezie de Constantin Obadă despre zborTu, vers sublim, unde-ți ascunzi,
Adânca strălucire,
Unde-ți sunt ochii fecunzi,
Să plângi de fericire?
Toți anii plini se trec ușor,
Nestrăluciți de stele,
De n-am un vers săgetător,
S-aprindă soare-n ele!
Căci soarta...
Poezie de Constantin Obadă despre zborCresc vii pe sub omături,
Tăcute și pustii,
Cum cresc sub vârste, anii,
Trecuți melancolii!
Dar, pe când ele cresc,
Mai verzi în primăveri,
Pe noi ne obosesc,
Fușteii noi la scări!
Cum cad din zbor în mare,
Din stoluri,...
Poezie de Constantin Obadă despre zborCaii vremii noastre cresc,
Mulți Pegași făr' de pereche!
Cei ce-n zboruri, nu-i strunesc,
N-au iubit nici lumea veche!
Murgul vremii mele crește,
Brav Pegas făr' de pereche,
Cine nu mi-l îndrăgește,
N-a visat nici lumea veche!
Poezie de Constantin Obadă despre zborEnfizematic, trec acum,
Când trebuia, să zbor spre lună!
Adio..., tinereții drum!
Adio! Morții se răzbună!
Din tot ce-a fost, doar gândul clar,
Străbate, umbra stăvezie,
Ca noaptea, luminosul far,
O navă..., care întârzie!
În...
Poezie de Constantin Obadă despre zborTriste, făr de lume, triste făr de soare,
Amintiri duioase, îndrăgesc altare!
Și-n tăcerea dulce, sfântă și sihastră,
Zboară cugetarea..., pasăre albastră!
Poezie de Constantin Obadă despre zborTinerețea-i zbor și vis,
Din noianul devenirii,
Căci ea lasă în abis,
Ce-i supus, îmbătrânirii!
Cine-ar fi putut să strângă,
Haosul, după creații?
Cine-n cântece să plângă,
Morții, din atâtea nații?
Decât ea, naiva floare,...
Poezie de Constantin Obadă despre zborÎmi vine..., câte-odată,
Să zbor..., până la stele,
Să leg nemărginirea,
Cu aurul din ele,
Să leg, legenda lumii,
Cu focul vremii noastre,
Drept imn de biruință,
Filtrat, prin zări albastre!
Îmi vine..., să nasc lumi,
O...
Poezie de Constantin Obadă despre zborDe câte ori, prin cimitire,
Mă poartă, pași de-nmormântare,
Răzleț, sub pomi, torc elixire,
Și, parcă zbor, în altă zare!
Un freamăt veșnic, de pădure,
Mă cheamă-n triluri felurite,
Au cine-ar sta să mai îndure,
Cântări și pravili...
Poezie de Constantin Obadă despre zborNoaptea, visul meu aleargă,
Înfășat în umbre clare,
Fie, dezmierdând o dragă fată,
Fie, ocolind un soare!
El, din tulnice stelare,
Buciumă spre lume vise,
Trecând praguri, solitare,
Și ferești ce stau deschise!
Eu, atras de-a...
Poezie de Constantin Obadă despre zborVisul meu saltă din unde,
Tot amorul unui râu,
Și-apoi zboară din secunde,
Ca un fluture din grâu!
Vraja-i sună ca un cântec,
Revărsat, din prea iubire,
Și vestindu-și pruncu-n pântec,
Bate-n timp, să prindă fire!
Visul...
Poezie de Constantin Obadă despre zbor
