Înfășat în umbre clare,
Fie, dezmierdând o dragă fată,
Fie, ocolind un soare!
El, din tulnice stelare,
Buciumă spre lume vise,
Trecând praguri, solitare,
Și ferești ce stau deschise!
Eu, atras de-a lui mireasmă,
Ca un fluture de-o floare,
Zbor ușor din el fantasmă,
Și dispar, visării zare!
Câte vise vin în clipe,
Toate trec în dulci himere,
Lăsând zbateri de aripe,
Existenței efemere!