În adâncimea apei clare,
Când eu, țineam de începutul,
Atâtor glorii suitoare!
Slăvite vremuri, de răscoală,
Sleite, zac pradă uitării!
Și cum erau cândva, o școală,
Și cum erau îndemn cântării!
O..., dați-mi iar necunoscutul,
Cu tinerețea lui zglobie,
Să nu mă prindă-n culpă scutul,
Cu lancea, prinsă-n panoplie!