Nădejdea codrilor de veacuri,
Și astăzi, ca odinioară,
Poeme dulci ne sunt iatacuri!
Și astăzi, cu alt roi de vise,
Ne stupărim sublima țară,
Pe drumuri cre-au fost deschise,
Să fim tot noi și iară!
Și creștem, cum iau trandafirii,
Eterna lor înfâțișare,
Căci ne e dat în urna firii,
Să dăinuim, cât va fi soare!