Adânca strălucire,
Unde-ți sunt ochii fecunzi,
Să plângi de fericire?
Toți anii plini se trec ușor,
Nestrăluciți de stele,
De n-am un vers săgetător,
S-aprindă soare-n ele!
Căci soarta lumii-n zbor etern,
Renaște-n strălucire,
Când nesilite lire-o cern,
Prin valuri de iubire!