Tinerețea-i zbor și vis!

Tinerețea-i zbor și vis!

Tinerețea-i zbor și vis,
Din noianul devenirii,
Căci ea lasă în abis,
Ce-i supus, îmbătrânirii!

Cine-ar fi putut să strângă,
Haosul, după creații?
Cine-n cântece să plângă,
Morții, din atâtea nații?

Decât ea, naiva floare,
Îndrăgirii de aproape,
Ea, ce leagănă-n visare,
Pace vremii-n brâu de ape!

Dar natura? E vicleană,
Vieții, până-n pragul morții,
Nepăsării suverană,
Uită mila-n rana sorții!

Numai oamenii duc gânduri,
Nemuririi-n vechi altare,
Până când, în patru scânduri,
Adormiți, într-u uitare!