Cobor supus!
Poezie de Constantin Obadă despre Viață, Infinit, Uitare, Vreme, Bunul Simț, Simț, Lume, Soare, Poezie
votează acum
adaugă un comentariu
Cobor supus!
Cobor, supus, ca toată lumea,Din piscul vieți-n josul scării,
Din urmă, mă gonește vremea,
Din soare, nourii uitării!
Și cum cobor, firava scară,
În veșnicii, ce m-au uitat,
Eu simt, ca-n reverii de seară,
Că mor visând, întinerit!
Pe drumul care mă strecor,
Suindu-l, câte n-am râvnit?
Azi, ca un pelerin cocor,
Dispar, adânc, în infinit!
© copyright 100% rightwords.ro
Caiet Nr. 6 - Poezii 1971
Data scrierii: 28 sep 1972
Poezie de Constantin Obadă despre viață, infinit, uitare, vreme, bunul simț, simț, lume, soare, poezie.
© Acest continut apartine 100% rightwords.ro
Nu există comentarii!
Rate this writing:
=