Mă poartă, pași de-nmormântare,
Răzleț, sub pomi, torc elixire,
Și, parcă zbor, în altă zare!
Un freamăt veșnic, de pădure,
Mă cheamă-n triluri felurite,
Au cine-ar sta să mai îndure,
Cântări și pravili rătăcite?
Când noaptea liniștea se lasă,
După alaiul de tristețe,
Mă prind dorinți, s-ajung acasă,
Și uit în drum, de bătrânețe!