De când nu-s ochii lumii!

Poezie de Constantin Obadă despre Nimic, Zbor, Haos, Speranță, Tinerețe, Ochi, Cer, Soare, Viață, Poezie

De când nu-s ochii lumii!

Din cer roit în raze, oricând un tânăr soare,
Renăscător de vremuri, va străluci din valuri,
Dar când nu-s ochii lumii, iubind a fi în stare,
Să le priceapă tâlcul, spoind cu idealuri.

Speranțe nemuririi, durerii ce palpită,
Nu e nimic din toate, nici timpuri și nici ape,
Căci Edenul vieții e junglă pustiită,
Sub haos greu de gheață, menit să nu mai scape.

Nesimțitoarea humă, care nimic nu știe,
Ce-i viața-n adâncime, ce-i zborul fericirii?
La fel e cum ai spune acum de când e vie,
Sămânța lumii noastre ce suie nemuririi.
Caiet - Poezii - Laborator - 1972
Data scrierii: 1973-01
Poezie de Constantin Obadă despre nimic, zbor, haos, speranță, tinerețe, ochi, cer, soare, viață, poezie.
© Acest continut apartine 100% rightwords.ro
Rate this writing:
Generează un alt cod=  

Constantin Obadă (1925 - 1974) Poet și actor român

S-a născut pe: 25 may 1925.
S-a stins din viaţa în data de 25 jan 1974, la vârsta de 48 ani.