De când nu-s ochii lumii!
Poezie de Constantin Obadă despre Zbor, Nimic, Haos, Fericire, Speranță, Tinerețe, Ochi, Viață, Cer, Soare
5/5 (1 vot)
adaugă un comentariu
De când nu-s ochii lumii!
Din cer roit în raze, oricând un tânăr soare,Renăscător de vremuri, va străluci din valuri,
Dar când nu-s ochii lumii, iubind a fi în stare,
Să le priceapă tâlcul, spoind cu idealuri.
Speranțe nemuririi, durerii ce palpită,
Nu e nimic din toate, nici timpuri și nici ape,
Căci Edenul vieții e junglă pustiită,
Sub haos greu de gheață, menit să nu mai scape.
Nesimțitoarea humă, care nimic nu știe,
Ce-i viața-n adâncime, ce-i zborul fericirii?
La fel e cum ai spune acum de când e vie,
Sămânța lumii noastre ce suie nemuririi.
© copyright 100% rightwords.ro
Caiet - Poezii - Laborator - 1972
Data scrierii: 1973-01
Poezie de Constantin Obadă despre zbor, nimic, haos, fericire, speranță, tinerețe, ochi, viață, cer, soare.
© Acest continut apartine 100% rightwords.ro
Constantin Obadă 1925 - 1974, poet și actor român
S-a născut pe: 25 may 1925.
S-a stins din viaţa în data de 25 jan 1974, la vârsta de 48 ani.
S-a stins din viaţa în data de 25 jan 1974, la vârsta de 48 ani.
Nu există comentarii!
Rate this writing:
=
